The post Protecția Copiilor pe durata Pandemiei de Coronavirus appeared first on Gradinita particulara Casuta Veveritelor Bacau.

COMUNICAREA EFICIENTĂ ÎNTRE PĂRINTE ŞI COPIL

“Copiii învaţă din ceea ce trăiesc.
În cazul în care copiii trăiesc în mijlocul criticilor, atunci învaţă să condamne.
În cazul în care copiii trăiesc în mijlocul unor sentimente de ruşine, atunci învaţă să se simtă vinovaţi.
În cazul în care copiii trăiesc în mijlocul încurajărilor, atunci învaţă să aibă încredere.
În cazul în care copiii trăiesc în mijlocul unui mediu plin de compasiune și recunoștință, atunci învaţă să aprecieze la rândul lor.” Dorothy Nolte

Nu există un alt loc în lume în care cuvintele să conteze mai mult decât în cadrul familiei. Familia este primul loc în care copiii învaţă să comunice şi să se poarte ca ceilalţi. Comunicarea cu copiii necesită atenție, blândețe și implicare fiindcă cei mici învaţă imediat după naştere, cresc şi se modelează în fiecre zi prin puterea exemplului oferit de noi – adulții importanți din viața lor.

Pentru o comunicare eficientă:

Utilizează chiar tu limbajul pe care vrei să îl folosească propriii copii

Folosirea unui vocabular adecvat în comunicarea cu copiii are două semnificații: folosirea unui vocabular pe care copiii îl pot ințelege și a unuia acceptabil din punct de vedere social.

Copiii sunt niște imitatori de excepție, îndeosebi cei mici. Așadar este nevoie de o atenție sporită asupra ceea ce spunem și cum spunem, fiiindcă – cel puțin în primii ani– același limbaj îl vor folosi și ei. Atunci când mai cresc, e bine să fim la dispoziția lor și să le explicăm orice nouă expresie, pentru a face diferența între vocabularul familial, cel social și cel prietenesc.

Folosește un ton calm/blând

Pentru a putea comunica eficient cu copiii e de preferat să folosim un ton calm, cât mai des posibil. Copiii sunt foarte sensibili în receptarea furiei, astfel încât atunci când părinții ridică vocea copiii neglijează adesea cele spuse, concentrandu-se asupra modului în care sunt rostite. Țipatul, înfurierea, părintelui produce deconectare și chiar blocaj la nivelul receptorilor, cu alte cuvinte mesajul nu va mai ajunge la el, ci mai degrabă va fi indus sentimentul de frică și opoziție.

 

Consilier: Celina Ivan

Folosiți timpul cu înțelepciune

Comunicarea cu copiii nu este în sine dificilă, dar cere anumite abilități. E nevoie să fim deschiși/receptivi, să ne simtă ”acolo”, pentru a se deschide către noi, pentru a povesti întâmplări de peste zi, sau pentru a ne cere părerea cu privire la anumite situații. Dacă simt că nu suntem conectați, că atenția noastră este în altă direcție, atunci vor fi reticenți, anxioși (agitați) sau chiar furioși. Cu alte cuvinte orice timp împreună, poate fi un timp benefic de/pentru comunicare, când mergem la cumpărături, când facem mâncare, când e ora de somn, la baie, în fața televizorului – toate momentele, pot deveni prilej de comunicare și conectare.

Puneți întrebările potrivite

Exemplu: “Ai mâncat ceva azi?” răspuns: Da “Cum a fost azi la școală?” răspuns: Bine

Dacă punem o întrebare nepotrivită, primim același gen de răspuns, un răspuns superficial sau doar un gest banal.

Întrebările care încep cu ”de ce?” blochează comunicarea, creând impresia de interogatoriu. Întrebările închise, cu răspuns dual (da/nu, bine/rău, etc.) limitează, de aceea e bine să folosim întrebări deschise, care să presupună răspunsuri elaborate, prin care să descoperim emoțiile lor de peste zi, părerile lor, ideile/gândurile lor.

”Ce a fost interesant azi la școală?”
”Ce părere ai, facem împreună paste sau grătar? Sau poate ai altă idee? ”Cine/ce a fost amuzant/trist azi la grădiniță?”

Bariere ce pot apărea în calea unei comunicări eficiente:

1. Amenințarea
Exemple: “Dacă nu aduci note bune, ai încurcat-o!”, „Dacă nu reciți frumos poezia, voi fi dezamăgită”
Ce gândește copilul: “Părintele meu vrea prea mult de la mine, ar trebui sa am grija de acum incolo!”
Consecință: principala preocupare a copilului va fi să nu greșească. Nu va avea curajul să facă ceva decât dacă va fi sigur că rezultatul este bun, satisfăcător pentru părinte. Așa apar frica, minciuna, intoleranța, teama de eșec etc. Eșecul este parte integrată a succesului, pentru a reuși uneori e nevoie să greșim – este bine și firesc să-i învățăm asta de mici.

2. Contrazicerea și minimalizarea problemei Exemple: “Sunt urâtă! Nu mă iubește nimeni”, spune fetița

“Nu e adevarat! Nu spune asta!”, “Nu fi suparatî!”, îi răspunde tatăl.
Ce gândește copilul: “Nu mai are rost să vorbesc cu tata despre problema mea, pentru că nu îi place ce zic eu.” “Crede că dacă îmi spune să nu fiu suparată, mă simt mai bine ? “ Consecință: contrazicând copilul în acest mod, îi întărești convingerea deja formată. Copilul va simți că nu îl înțelegi și nu ești capabil sau dispus să îi asculți sentimentele, să

  

Consilier: Celina Ivan

afli ce se ascunde în spatele lor. Așa se poate naște lipsa de încredere în competența părintelui ca și confident sau partener sincer de discuție.
Un răspuns mai adecvat ar fi: ”În ce fel de simți urâtă? Cine ai vrea să îți arate mai mult iubirea? De la cine ai avea nevoie de aprecieri?”

3. Critica
Exemple: “Nu ți-am zis să te uiți pe unde calci?”, “De câte ori trebuie să-ți spun că nu e voie acolo?”, “De ce ai făcut asta?”
Ce gândește copilul: “Iar îmi ține morală! Mai aștept un pic până se calmează.” Consecință: va scădea receptivitatea copilului la părerile emise de părinte. Așa se poate naște indiferența sau opoziția (impertinența).

4. Etichetarea
Exemple: “Ești un rău!”, “Ești neîndemânatec!”, ”Ești o împiedicată”
Ce gândește copilul: “Părinții mei știu mai bine. ”
Consecința: dacă afirmatiile se repetă frecvent, atunci copiii vor ajunge să se comporte conform etichetelor. In subconștientul lor, ei vor fi convinși că sunt așa cum le zicem că sunt și se vor comporta ca atare, iar conștient vor încerca, de câte ori se va ivi ocazia, să demonstreze că nu este așa, chiar daca nu li se cere acest lucru. Apar, astfel, complexele de inferioritate, stima de sine scăzută, chiar izolarea.

5. Indiferența
Exemple: “Tati! Tati! Am învațat să-l scriu pe M! “/”Uite mami ce am desenat”, spune copilul. – “Bine/Frumos. Dă-te din fața televizorului”, îi răspunde părintele.
Ce gândește copilul: “Televizorul e mai important decât mine! “, “Cum să fac să îi atrag atenția asupra mea?”
Consecința: copilul va căuta să atragă atenția cu orice preț, mai ales prin comportamente mai puțin tolerate (agitație, neatenție, agresivitate) – pentru a fi văzut.

6. Ironia
Exemple: forma verbală: „Ai auzit ca s-a inventat cârpa de șters praful?”, “Mulțumesc pentru «ajutor»! ”

forma nonverbala: privire „de sus”, zâmbet zeflemitor.
Ce gândește copilul: “Mă consideră un nepriceput. “, “își bate joc de mine!”
Consecința: va scădea încrederea copilului în forțele proprii si încrederea în părinte. El va căuta să fie apreciat/valorizat în altă parte la „adevarata lui valoare”; așa poate să apară înstrăinarea/distanțarea și neimplicarea în treburile casei.

7. Învinuirea
Exemple: “Tu ești de vina! “, “Ar trebui să-ți fie rușine! ”
Ce gândește copilul: “E numai vina mea. “, “Nu sunt bun de nimic.”
Consecința: scade nivelul stimei de sine; inițiativa și responsabilizarea vor fi afectate, așa pot apărea complexele de inferioritate.

8. Neatenția la ce spune copilul

     

Consilier: Celina Ivan

Atunci când întrerupi o conversatie începută cu micuțul, întorci spatele, schimbi brusc subiectul discuției sau partenerul de dialog.
Exemple: “.. .și la școala toți colegii…”, povestește copilul. “Îți mai trebuie supă?”, spune mama.

Ce gândește copilul: “Nu o interesează nimic din ce îi spun. Data viitoare nu mă mai obosesc să-i explic. ”
Consecința: copilul va comunica ceea ce crede că te interesează și va începe să omită ceea ce se va dovedi mai târziu a fi fost esențial. Așa poate să apară neglijența, comunicarea deficitară, căutarea atenției în altă parte.

9. Reproșul
Exemple: “Dacă nu eram eu, tu erai de mult pe drumuri!”, “Dacă n-aș face curat după tine te-ar mânca gândacii! ”
Ce gândește copilul: ”mereu o dau în bară/nu fac nimic bine/reprezint un stres pentru părinți”
Consecința: așa poate să apară sentimentul de vinovație și tendința de a face tuturor pe plac, va deveni ușor influențabil pentru a nu supăra pe ceilalți.

10. Umilirea
Exemple: ”Spune-le tuturor ce ai facut! ” sau „De-aia strig la tine, să audă toți vecinii ce copil am!”
Ce gândește copilul: „Nu meritam să mă facă de rușine în fața tuturor. ”
Consecința: părintele nu mai este un om de încredere, deoarece te poate face de râs când nu te aștepți. Prin urmare, copilul va învața să ascundă, să omită, să spună doar ce ”trebuie”, să mintă pentru că astfel nu va mai fi nevoit să simtă umilința.

Importanţa celor 5A pentru o comunicare sănătoasă.

Cu toţii dorim să fim apreciaţi de cei din jur, inclusiv de copiii noştri. Cei 5A sunt importanţi în construirea unei comunicări de calitate:

1. Ascultare – să acorzi atenţie copilului şi nevoilor lui;
2. Aprecierea – să mulţumeşti mai des, să observi părțile pozitive;
3. Ajută să întrebi – să întrebi despre activitatea, planurile şi speranţele celorlalţi,

   despre bucuriile şi grijile lor.

4. Afecţiunea – să nu-ți fie teamă să fii afectuos (să zâmbești, să-i îmbrățișezi,

   săruți, mângâi)

5. Afirmarea – recunoaşterea, încurajarea copilului.

   Cuvintele au puterea de a schimba viaţa într-un mod pozitiv. Pot trasa destinul cuiva, dar pot dispune şi de puterea de a disturba o viaţă.

   Ai grijă şi alege-ţi cu înţelepciune cuvintele.

  

Consilier: Celina Ivan

The post COMUNICAREA EFICIENTĂ ÎNTRE PĂRINTE ŞI COPIL appeared first on Gradinita particulara Casuta Veveritelor Bacau.

The post Cum stabilim limitele corect? appeared first on Gradinita particulara Casuta Veveritelor Bacau.

The post Ce sunt limitele appeared first on Gradinita particulara Casuta Veveritelor Bacau.

1. Ne acceptam asa cum suntem.
2. Ne ajutam unul pe celalalt in loc sa ne criticam.
3. Incercam lucruri noi.
4. Ne cerem scuze cand gresim.
5. Ne bucuram impreuna zi de zi.
6. Spunem “te rog” si “multumesc”.
7. Ne exprimam emotiile, chiar si pe cele negative.
8. Facem planuri impreuna.
9. Avem incredere unii in ceilalti.
10. Ne jucam impreuna.

The post Valorile familiei appeared first on Gradinita particulara Casuta Veveritelor Bacau.

Initierea copiilor in muzica clasica aduce micutilor numeroase beneficii, mai ales in ceea ce priveste capacitatea de invatare, informeaza Top Sante.

La aceasta concluzie au ajuns specialistii de la Institutul de Educatie din cadrul Universitatii din Londra, care au derulat proiectul “Apollo Music”, la care au participat 4.500 de elevi din ciclul primar. Copiii cu varsta cuprinsa intre 7 si 10 ani au fost initiati in muzica clasica, efectele fiind analizate de Susan Hallam, psiholog in cadrul Institutului de Educatie. Profesorii implicati in acest studiu au observat numeroasele efecte pozitive ale proiectului.

In primul rand, contrar ideii preconcepute, copiii nu sunt refractari la acest gen de muzica, declarandu-se chiar incantati de ea. S-a observat ca ascultarea acestei muzici ii ajuta pe copii sa se concentreze si sa se autodisciplineze. Pe masura ce si-au imbunatatit cunostintele muzicale, ei au progresat si la celelalte materii studiate.

Acest nou studiu confirma concluziile observatiilor precedente ale specialistilor britanici, care au descoperit ca “muzica imbunatateste comportamentul social al copiilor, le permite sa copereze mai bine si chiar ii ajuta sa se descurce”.

The post Lasati-i pe copii sa asculte muzica clasica! appeared first on Gradinita particulara Casuta Veveritelor Bacau.

Afla cum ajuti copilul sa faca fata acestor stari pentru a nu cadea in cea mai nefericita capcana: depresia!
Ce este de fapt astenia?
Astenia reprezinta o stare caracterizata printr-un dezechilibru hormonal aparut in urma unor schimbari din atmosfera care conduc la dereglarea ritmului biologic normal:
cresterea numarului de ore de lumina (ziua);incalzire;presiune atmosferica.
Toate aceste schimbari ale naturii trimit semnale hipotalamusului, iar acesta activeaza secretia de hormoni si neurotransmitori (implicati in starea de spirit a unei persoane). Cand nivelul acestora este in dezechilibru, apare starea de tristete si apatie la copii.
Care sunt simptomele asteniei de primavara?
Simptomele care apar la copii sunt la fel ca cele care se manifesta la adulti:
apatie;
oboseala;
somnolenta;
iritabilitate, anxietate;
plans fara un motiv plauzibil, din senin;
inapetenta;
durere de cap;
slabiciune musculara;
concentratie si atentie scazute;
tristete etc.

Este important sa dai atentia cuvenita acestor stari la copilul tau, pentru ca daca ele persista si se manifesta intens, simpla astenie – cauzata de modificarile climatice – se poate transforma in depresie, care nu mai este o simpla stare sau simptom, ci o boala cu implicatii grave in sanatatea si dezvoltarea copilului.
Remedii contra asteniei de primavara la copii
Exista mai multe aspecte pe care le poti lua in considerare pentru a combate astenia de primavara. Un stil de viata organizat si echilibrat, plus un mic ajutor din partea splimentelor alimentare pe baza de vitamine si minerale reprezinta cel mai bun remediu contra acestei stari la copii.
Vitamine si minerale esentiale in combaterea astenie
Cei mai importanti nutrienti in combatera starii de oboseala si tristete sunt cei care ofera energie si tonus fizic si psihic bun:
complexul de vitamine B (oua, cereale integrale, peste, lapte);
vitamina C (citrice, legume verzi, mere etc.);
magneziu;
cupru (crustacee, ficat, ciuperci);
fosfor (broccoli, vita, pui, furcte uscate);
zinc;
fier (mazare, cartof, spanac).

Toate aceste elemente nutritive pot fi luate sub forma de suplimente alimentare (la indicatia medicului care in prealabil consulta copilul) sau din alimente:
fructe (mere, citrice, macese);
legume (patrunjel, legume verzi, dovleceii)
cereale (ovaz, seminte germinate);
lichide.

Odihna
Somnul suficient, relaxarea si odihna reprezinta cei mai buni aliati ai unui organism puternic si sanatos, dispus sa faca fata tumultoaselor efecte ale venirii primaverii. Asadar, creeaza un program stabil de somn pentru copil (atat pentru zi, cat si pentru noapte), asigura-te ca are momente de relaxare in rutina lui zilnica si ca nu este suprasolicitat.

Sportul
Activitatea fizica este una dintre cele mai bune combatante ale asteniei de primavara. Sportul sau miscarea fizica pun pe fuga orice stare letargica si dau energie si tonus fizic si psihic bun copilului.

The post Astenia de primăvara la copii appeared first on Gradinita particulara Casuta Veveritelor Bacau.

Unele legende populare spun ca martisorul ar fi fost tors de Baba Dochia in timp ce urca cu oile la munte.

Cu timpul, la acest snur s-a adaugat o moneda de argint. Moneda era asociata soarelui. Martisorul ajunge sa fie un simbol al focului si al luminii, deci si al soarelui.

Poetul George Cosbuc, intr-un studiu dedicat martisorului afirma: “scopul purtarii lui este sa-ti apropii soarele, purtandu-i cu tine chipul. Printr-asta te faci prieten cu soarele, ti-l faci binevoitor sa-ti dea ce-i sta in putere, mai intai frumusete ca a lui, apoi veselie si sanatate, cinste, iubire si curatie de suflet… Taranii pun copiilor martisoare ca sa fie curati ca argintul si sa nu-i scuture frigurile, iar fetele zic ca-l poarta ca sa nu le arda soarele si cine nu le poarta are sa se ofileasca.”

Cu banul de la snur se cumparau vin rosu, paine si cas proaspat pentru ca purtatorii simbolului de primavara sa aiba fata alba precum casul si rumena precum vinul rosul.

Despre istoricul martisorului, Tudor Arghezi afirma in volumul “Cu bastonul prin Bucuresti”: “…La inceput, atunci cand va fi fost acest inceput, martisorul nu era martisor si poate ca nici nu se chema, dar fetele si nevestele, care tineau la nevinovatia obrazului inca inainte de acest inceput, au bagat de seama ca vantul de primavara le pateaza pielea si nu era nici un leac. Carturaresele de pe vremuri, dupa care au venit carturarii, facand “farmece” si facand si de dragoste, au invatat fetele cu pistrui sa-si incinga grumazul cu un fir de matase rasucit. Firul a fost atat de bun incat toate cucoanele din mahala si centru ieseau in martie cu firul la gat.

…Vantul usurel de martie, care impestrita pleoapele, nasul si barbia, se numea martisor si, ca sa fie luat raul in pripa, snurul de matase era pus la zintii de mart. Daca mai spunem ca firul era si rosu, intelegem ca el ferea si de vant, dar si de deochi.”

Mentionam ca la geto-daci anul nou incepea la 1 martie. Astfel, luna Martie era prima luna a anului. Calendarul popular la geto-daci avea doua anotimpuri: vara si iarna. Martisorul era un fel de talisman menit sa poarte noroc, oferit de anul nou impreuna cu urarile de bine, sanatate, dragoste si bucurie.

Astazi, valoarea martisorului incepe sa fie data doar de creatia artistica. Se confectioneaza din orice si poate sa semnifice orice. Pentru voi ce semnificatie are martisorul?

The post Semnificația si originea mărțișorului appeared first on Gradinita particulara Casuta Veveritelor Bacau.

Pentru a reusi sa facem o diferenta in comportamentul copilului nostru este foarte important sa vedem si sa intelegem cauzele precum si factorii care mentin aceasta neascultare. Actionand asupra acestora, putem spera incet si sigur, cu multa perseverenta, ca modul de comportare al copilului nostru se va schimba din ce in ce mai mult.

Un prim lucru important este ca nu exista o cauza anume singulara ci, de obicei, regasim un manunchi de aspecte care duc la aceasta noncomplianta. Astfel, principalele cauze ale neascultarii pot fi grupate dupa cum urmeaza:

Cauze ce tin de relatia parinte-copil
-inconsecventa: nu facem lucrurile la fel, reactionam diferit la aceeasi situatie (inconsecventa si lipsa regulilor sunt percepute de copil ca fiind un mediu ostil pentru el)
-facem greseli in incercarea de a determina copilul sa asculte, si anume:
•Fie suntem prea duri / critici
•Fie cicalim copilul
•Fie dam o recompensa ca urmare a unui comportament negativ (facem pe plac copilului numai sa taca sau sa ne lase in pace)
-taxam greselile dar nu dam atentie la ce face bun si la momentele cand este ascultator (aici copilul invata ca pentru a primi atentia adultului trebuie sa faca numai lucruri rele)
-nu suntem atenti la ce fac copiii, nu stim de ei, ii lasam in pace ca sa nu ne certam cu ei

Cauze ce tin de caracteristicile copilului
Unii copii, prin firea lor, sunt mai predispusi sa fie neascultatori:
-copii suparaciosi, usor de iritat
-copii foarte activi (eventual ADHD)
-copii neatenti si impulsivi
-structura temperamentala, firea lor

Cauze ce tin de caracteristicile parintilor
-imaturitate
-lipsa de responsabilitate
-deprimare
-ostilitate / agresivitate
-pesimism
-criticism exagerat
-protejam prea mult copilul
-consum de droguri sau alcoolism

Cauze ce tin de evenimentele din familie
-mame singure
-certuri intre parinti, divort
-probleme financiare si de sanatate (boala, saracie, somaj)
-parinti prea dedicati serviciului

Toate aceste 4 grupe de factori cauzali lucreaza impreuna. Copilul e neascultator nu doar ca e el asa sau ca noi ca parinti am facut greseli in educatie. De obicei regasim cate ceva din fiecare.
Ce putem face noi? Ce putem schimba? La ce sa fim atenti pentru a imbunatati relatia cu copiii nostri? Iata cateva aspecte importante:
-sa avem reguli clare atat pentru noi ca parinti cat si pentru copil, reguli de care sa ne tinem cu consecventa
-sa stim ce se intampla cu copilul (la scoala, in timpul liber, in sufletul lui, in viata prietenilor lui)
-sa fim consecventi cu consecintele (recompensa si pedeapsa) si sa ne tinem de cuvant
-sa avem grija cum rezolvam problemele si situatiile de criza.

Pericolul este sa consideram ca puiul nostru este teribil de dificil si neascultator, eventual comparandu-l cu copii “mai cuminti” si astfel sa ne resemnam crezand ca nimic nu se mai poate schimba.
Curaj! Schimbarea vine in timp si cu efort, fiind necesara in ambele directii: si parintele si copilul. Cu ajutorul si ghidarea adecvate, schimbarea poate avea loc!

The post De ce nu asculta copilul? appeared first on Gradinita particulara Casuta Veveritelor Bacau.