Psihologia copilului

  Bucuria de a învăța prin joc 

Copiii au nevoie de dragostea celor din jur, au nevoie de protecție și de asigurarea confortului material. Dar, pe lângă acestea, au nevoie de copilărie, au nevoie să inventeze, pentru că fără vise nu există suflu emoțional și fără speranță nu există curaj pentru a trăi. Copiii au nevoie să înfrunte riscuri, să sufere decepții, să aibe timp de joacă și să se bucure de viață. Jocul îi oferă copilului ocazia de a trăi experiențe personale de neuitat, descoperind lumea într-un mod plăcut și atractiv. Jocul reprezintă pentru copil acțiune și cercetare, mișcare și exercițu, comunicare și relaționare, observație și imitație, disciplinare și învățare. Dar, mai presus de toate, jocul reprezintă momente de bună dispoziție, de distracție. Este pus în situația de a investiga, nu la îndemnul adultului, ci pentru a-și satisface curiozitatea și interesul pentru un anume lucru. Copilul își consumă energia prin mișcare și toată activitatea de peste zi este plină de satisfacții, producându-i o stare de bine, de bucurie! 

Jean Piaget spunea : „Pregătiți copiii să exploreze necunoscutul, să nu se teamă de eșec, să se teamă de renunțarea de a mai încerca.”. Învățați de mici să exploreze, cu timpul acest lucru va deveni o obișnuință. Curiozitatea va fi parte din ființa lor și numai satisfacerea ei va însemna liniște și mulțumire. 

Scopul principal al jocurilor, pe lângă cel de amuzament, este acela de a dezvolta inteligența copilului. Nu trebuie să adoptăm o atitudine pasivă cu privire la dezvoltarea mentală a copilului și să așteptăm să evolueze singur. Îmbogățirea proceselor spontane și naturale ale inteligenței nu poate decât să îi stimuleze potențialul și să îi dezvolte dorința de a experimenta, de a învăța. Trebuie să îl orientăm pe copil să creeze, să își folosească agerimea spiritului, și pentru aceasta trebuie să îi asigurăm dezvoltarea într-o ambianță stimulativă în care procesele intelectuale se pot integra armonios. Inteligența nu este o valoare simplă și uniformă pe care unii au moștenit-o, iar alții nu. La toți copiii există și putem descoperi o dorință de a învăța, de a experimenta, de a cunoaște, de a crește și de a progresa, un simț al efortului atunci când este vorba să atingă un scop fixat. Aceste calități se dezvoltă în condițiile în care educatoarea/părintele se joacă împreună cu copiii, nefiind aici vorba de jocul didactic, ci pur și simplu de joc. Educatoarele/părinții trebuie să își amintească de jocurile copilăriei lor, să-și amintească de ceea ce li se părea atunci interesant și amuzant și astfel vor găsi soluții de a petrece timp de calitate, de a se juca cu copiii. 

E timpul să ne reconsiderăm activitatea cu copiii, să îmbrăcăm haina lor, să ne entuziasmăm alături de ei, să nu le stricăm jocurile readucându-i la realitate atunci când imaginația lor este în acțiune. Ceea ce au nevoie cel mai mult copiii preșcolari în prezent este alocarea de suficient timp și spațiu pentru a explora lumea și de a descoperi capacitățile lor prețioase umane printr-un joc plin de bucurie și de imitație. Dacă reușim să creăm o stare specială care favorizează căutarea, cercetarea, creativitatea, putem spune că am produs dezvoltarea! Mai important decât ce vrem să-i învățăm pe copii, este cum anume o facem, cum reușim să-i aducem pe copii în starea de îndoială, de curiozitate, de neliniște, aceea care nu-i lasă să accepte așa ușor o idee, un adevăr, și încep căutarea. 

E vremea schimbării ! E timpul pentru joacă…serioasă !  

                                                                                   Director,

                  Profesor pentru învățământul preșcolar Gora Nicoleta-Luminița