Ce sunt limitele

Consilier: Celina Ivan

”Lasa copilul sa fie suparat pe limita

impusa, dar nu te lasa înfuriat de

supararea lui” Tim Hartnett

”Copiii nu sunt mereu echilibrați în felul lor de-a se comporta, ei iubesc cu pasiune și fără teamă, învață repede și sunt setați sa facă tot ce le place, ce-și doresc. Ei sunt experimentatori, filosofi, artiști și pricepuți în rezolvarea problemelor, nativ. Le place să fie ei înșiși speciali și irepetabili, iar noi - adulții – suntem atrași de dorința lor de a deveni ceva/cineva și, în special, de modalitatea lor de a ne arăta inima lor pură și mare. Însă, ca orice om, uneori, chiar și ei, își pierd soarele de pe chip și voiciunea din atitudine, nu mai sunt receptivi, devin nerezonabili și comportamentul lor deraiază ușor. Și orice încercare de-a noastră de-ai readuce la forma lor emoțională optimă eșuează; atunci se simte nevoia unor limite.”

Tipuri de limite:

  •   Limite ce țin de familie – cunoscute sub forma unor reguli interne, care nu sunt mereu exprimate, stabilite verbal, ele pot avea și o forma tacită, însă se recomandă stabilirea acestora de comun acord cu toți membrii familiei prin comunicare și negociere;
  •   Limite de ordin social (ce țin de codul bunelor maniere, de lege);
  •   Limite moral – religioase;
  •   Limite cu efect inhibator (cele care sunt prea stricte, ce nu au la bază comunicarea sau

    respectarea particularităților individuale și pot avea efecte negative);

  •   Limite ce respectă libertatea și integritatea copilului;
  •   Limite cu efect de reglare (a relațiilor și comunicării cu ceilalți, de ex: ”fără să-i lovim pe cei

    din jur”, ”când două persoane vorbesc, așteptăm până termină și apoi intervenim”, etc).

    De ce este nevoie de limite?

  1. Fiindcă oferă copilului siguranță (”Fără să pui mâna în priză”, ”Cuțitul e periculos”);
  2. Deoarece determină accesul la autodisciplină;
  3. Ajută la păstrarea sănătății (”E timpul să spălăm dinții”, ”La TV ne uităm doar o oră”, ”Acum nu

    vei primi bomboană, dulciurile nu ne fac bine”);

  4. Pentru că îi ajută/învață să facă față sentimentelor neplăcute (”Știu că este neplăcut să pierzi și e

    ok să fii furios, dar nu te las să strici jocul pentru asta”);

  5. Stabilindu-le atunci când e nevoie îi arăți copilului că-ți pasă de el.

page1image62624064 page1image56479392

 

Comments are closed.